Vinerea Mare – moartea şi îngroparea Domnului, obiceiuri şi tradiţiii

 

        Creştinii ortodocşi marchează astăzi Vinerea Mare. După credinţa creştină, în această zi a avut loc moartea lui Iisus, răstignit pe cruce în Ierusalim. Astăzi este ziua  în care în biserici nu are loc niciuna dintre liturghii.

Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă este ultima zi de vineri înaintea Paștelui, și astfel ultima vineri din Postul Mare. Este numită Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost murit răstignit Iisus Hristos pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Vinerea Seacă, pentru că mulți credincioşi țin în această zi un post sever, numit și post negru.

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii

            
             În această zi, este păcat să se mănânce urzici, întrucât cu aceste ramuri usturătoare a fost bătut peste trup Domnul Iisus. În vinerea dinaintea Paştelui se bate clopotul la biserică pentru a creşte mare şi frumoasă cânepa.
De Vinerea Mare nu se coace pâine, şi după unii, cu atât mai mult, nu se face cozonac. Toate dihăniile din lume, şopârlele, şerpii, vârcolacii se îndreaptă către pâinea coaptă în Vinerea Seacă.
În semn de cinste pentru Iisus care a pătimit enorm în această zi, se spune că este bine să ţii post negru, să nu mănânci şi să nu bei nimic, să nu te veseleşti dacă doreşti ca necazurile, durerile de cap şi bolile să stea departe de tine.
Ploaia din această zi prefigurează un an fertil, plin de roade, iar lipsa ei -un an cu secetă şi roade puţine.
Prohodul
Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.
Seara se cânta Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de înmormântare.

Pască

 

Cuvantul pască poate insemna doua lucruri:

• un fel de pâine nedospită care e mîncată de evrei religioși în timpul Paștelui evreiesc.
• un cozonac special mâncat de creștini de Paști.

Pentru creștini

         Obiceiul de Paște de a mânca miel și pască este legat de ritualul pascal evreiesc. În datina ebraică, mielul se mănâncă ritual cu azimă (pâine nedospita) și cu ierburi amare (maror pe ebraică מרור), pentru a aduce aminte de greutățile îndurate în robia egipteană. La Cina cea de Taină, Isus și apostolii au mâncat miel după ritualul evreiesc, iar azima este reprezentată de pască. Pentru creștini, mielul, pasca și vinul sunt simboluri cu noi semnificații: Mielul este Isus Hristos, care își accepta sacrificiul. Pasca frântă și vinul turnat semnifică sacrificiul christic.

Pasca este preparată în ajunul Învierii. Adevărata pască este aceea care se taie în bucățele mici, se pune în pachețele și se duce la biserică pentru a fi sfințită. Bucățile de pască sunt duse acasă și păstrate pentru a-i face pe credincioși părtașii binecuvântării lui Dumnezeu, având puterea de a alunga bolile și necazurile.
 Gospodinele noastre se pot inspira si din retetele urmatoare:

• Pască cu brânză
• Pască cu smântână
• Rețete culinare de Paște la culinare.tv
• Rețete de pască la www.reteteculinare.ro
• Pască cu ciocolată www.culinar.ro 

 Pentru evrei

Pasca (pe limba ebraică "mața" מצה) se face dintr-un aluat nedospit, obținut dintr-un amestec de apă și una din cele cinci cereale: grâu, secară, orz, ovăz sau alac. În tradiția evreiască pasca e poreclita "pâinea săracilor" לחם עוני, din cauza faptului că evreii săraci continuau s-o mănânce și după Paște.

Cartea Exodului povestește că evreii au plecat în mare grabă din Egipt și n-au avut timp să-și pregătească pâine dospită. În amintirea acestui eveniment, evreii mănâncă timp de opt zile numai pască (în loc de pâinea dospită obișnuită).

Spor la treaba si sa va iasa toate bucatele!

 Obiceiuri din Joia Mare

 

 Obiceiuri din Joia Mare

          In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.

     In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.

     In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii 

 Matii  

Toarse caltii

 Ori i-ai tors,

Ori i-ai ros. 

Scoate tolul sa ti-l vaz! 

Si de-l ai, 

 Sa te - nduri si sa ne dai 

Cele oua - ncondeiate 

De acolo din covate". 

 Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos...

Talcuirea Evangheliei din Miercurea Mare; Denie

 Talcuirea Evangheliei din Miercurea Mare

              "Atunci a mers Iisus impreuna cu ei la locul ce se numeste Ghetsimani si a zis ucenicilor: Sedeti aici pana ce voi merge sa Ma rog acolo. Si luand pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni si le-a zis lor: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine."

- Pentru ca acesti ucenici erau nedespartiti de Hristos, Hristos i-a luat cu El si le-a spus: "Ramaneti aici pana ce voi merge sa Ma rog". Ca Hristos avea obiceiul sa Se roage singur, fara ei. A facut aceasta ca sa ne invete sa ne rugam in liniste si inconjurati de multa tacere.

Si i-a luat pe cei trei si le-a spus: "Intristat este sufletul Meu pana la moarte".
- Dar pentru ce nu i-a luat pe toti?
- N-a luat pe toti ucenicii, ca ucenicii sa nu-si piarda curajul, ci pe acestia, care fusesera privitorii slavei Lui. Dar si pe acestia i-a lasat departe de El...”

       După cum am mai spus și în articolul pe care l-am postat ieri, suntem într-o săptămână de doliu pentru noi așa că am propus să vă ofer o parte din evenimentele pe care Mântuitirul nostru le-a trait. Vă doresc spor la citit!

Săptămâna altfel și în cadru bibliotecii

În cadrul Săptămânii altfel am organizat împreună cu Gabriela Iurașcu, profesoară de franceză și diriginta clasei a V-a, o activitate cu o tentă mai tardiționalistă și totodată una de relaxare, unde copii au realizat diverse obiecte origani și una de sensibilizare, activitate ce face o deschidere spre săptămâna care urmează. Dupa cum știm urmează o săptămâna foarte tristă  pentru noi creștinii ortodocși, o săptămâna de post, rugăciune, denii și pregătiri pentru sărbătorile care urmează, precum și aranjarea mormintelor celor dragi noua și care nu mai sunt printre noi, asa încât am propus elevilor să vizionam Iisus din Nazaret, un film pe care copii l-au urmarit foarte atenti. Sper ca am reusit să îi sensibilizez prin acest film.

George Cosbuc - La Pasti

Prin pomi e ciripit si cant,

Vazduhu-i plin de-un rosu soare,
Si salciile-n alba floare
E pace-n cer si pe pamant.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Si cat e de frumos in sat!
Crestinii vin tacuti din vale
Si doi de se-ntalnesc in cale
Isi zic: Hristos a inviat!
Si rade-atata sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Si-un vant de-abia clatinitor
Sopteste din vazduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburarii lor!
Si pomii fruntile-si scoboara
Ca Duhul Sfant prin aer zboara.
E liniste. Si din altar
Cantarea-n stihuri repetate
Departe pana-n vai strabate
Si clopotele canta rar:
Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale
Cum rad a drag si plang a jale!
Biserica, pe deal mai sus,
E plina astazi de lumina,
Ca-ntreaga lume este plina
De-acelasi gand, din cer adus:
In fapta noastra ni e soartea
Si viata este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetisor
Neveste tinere si fete,
Batrani cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovaind cate-o batrana
Cu micul ei nepot de mana.
Ah, iar in minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu stiu ca si-n aceste zile
Tu plangi pe-al tau copil dorit!
La zambet cerul azi ne cheama
Sunt Pastile! Nu plange, mama!